Astăzi am simțit să scriu câteva rânduri despre un sentiment care ne încarcă cu energie pozitivă și care ne aduce numeroase beneficii, atât psihice cât și fiziologice: recunoștința.
În psihologia pozitivă, recunoștința reprezintă un răspuns emoțional pozitiv ce are loc atunci când dăruim sau primim ceva de la o altă persoană.
„Recunoștința este asociată cu un beneficiu personal care nu a fost în mod intenționat căutat, meritat sau câștigat, ci mai degrabă datorat bunelor intenții ale altei persoane” (Emmons & McCullough, 2004).
„În general, recunoștința provine din conștientizarea faptului că ți s-a întâmplat ceva bun, însoțită de o evaluare că cineva, fie un alt individ sau o sursă impersonală, cum ar fi natura sau o entitate divină, a fost responsabil pentru asta”, explică cercetătorii Lúzie Fofonka Cunha, Lucia Campos Pellanda și Caroline Tozzi Reppold într-un articol din 2019 publicat în jurnalul Frontiers in Psychology.
Practicată în mod regulat, recunoștința ne poate impacta în mod pozitiv pe trei planuri: psihologic, fiziologic și social.
➢ Pe plan psihologic:
- emoții și gânduri pozitive;
- conștientizare crescută de sine;
- satisfacție a vieții crescută;
- stare de bine generală.
➢ Pe plan fiziologic:
- rezistența crescută a sistemului imunitar;
- mai puține dureri la nivelul corpului;
- ritm cardiac normal;
- calitate îmbunătățită a somnului.
➢ Pe plan social:
- comunicare mai bună cu ceilalți;
- capacitatea de empatizare crescută;
- implicare activă în activități sociale;
- relații interpersonale mai bune și mai sănătoase.
Să vorbim despre implicațiile recunoștinței din punct de vedere neuroștiințific:
⮞ Recunoștința eliberează emoții toxice
Sistemul limbic este partea a creierului care este responsabilă pentru toate experiențele emoționale. Este alcătuit din talamus, hipotalamus, amigdală, hipocamp și girus cingular. Studiile au arătat că hipocampul și amigdala, cele două locuri principale care reglează emoțiile, memoria și funcționarea corpului, se activează atunci când ne simțim recunoscători. Recunoștința ne poate ajuta să ne eliberăm de experiențele negative, stres și frică.
⮞ Recunoștința reduce durerea
Un studiu realizat privind evaluarea efectului recunoștinței asupra bunăstării fizice, a indicat că 16% dintre pacienții care au scris în mod regulat într-un jurnal lucruri pentru care sunt recunoscători, au raportat simptome de durere reduse și au fost mai dispuși să lucreze și să coopereze cu procedura de tratament. Explicația neuroștiințifică este că, recunoștința, prin reglarea nivelului de dopamină, ne încarcă cu mai multă vitalitate, reducând astfel sentimentele asociate cu durerea.
⮞ Recunoștința îmbunătățește calitatea somnului
Studiile au arătat că practicarea unor simple acte de bunătate activează hipotalamusul și, prin urmare, reglează toate mecanismele corporale controlate de hipotalamus, cum ar fi somnul.
Reglarea hipotalamică declanșată de recunoștință ne ajută să ne bucurăm de un somn mai profund și mai sănătos. Un creier axat pe recunoștință și bunătate are mai multe șanse să doarmă mai bine și să se trezească simțindu-se revigorat și plin de energie în fiecare dimineață (Zahn et al., 2009).
⮞ Recunoștința ajută la reglarea stresului
McCraty și colegii săi, într-unul dintre studiile lor despre recunoștință și apreciere, au descoperit că participanții care s-au simțit recunoscători au arătat o reducere semnificativă a nivelului de cortizol, hormonul stresului. Au avut un ritm cardiac mai bun și au fost mai rezilienți la eșecurile emoționale și la experiențele negative.
⮞ Recunoștința reduce anxietatea și depresia
Prin reducerea hormonilor de stres și prin gestionarea funcțiilor sistemului nervos autonom, recunoștința reduce semnificativ simptomele depresiei și anxietății. La nivel neurochimic, sentimentele de recunoștință sunt asociate cu o creștere a modulării neuronale a cortexului prefrontal, locul creierului responsabil pentru gestionarea emoțiilor negative precum vinovăția, rușinea și violența.
Depresia are o bază psihologică și una neurochimică – ambele pot fi abordate prin recunoștință. Dacă ne mutăm atenția de la probleme la soluții, practicile de recunoștință activează serotonina, dopamina și oxitocina – neurotransmițători care ne fac să ne simțim bine (Burton, 2020). Odată cu creșterea acestor substanțe chimice în creier, apatia este înlăturată și reactivează motivația pe care depresia a estompat-o de-a lungul timpului.
Recunoștința schimbă structurile neuronale din creier și ne face să ne simțim mai fericiți și mai mulțumiți.
Să ne simțim recunoscători și să-i apreciem pe ceilalți atunci când fac ceva bun pentru noi declanșează hormonii fericirii și reglează funcționarea eficientă a sistemului imunitar.
Oamenii de știință au sugerat că, prin activarea centrului de recompensă al creierului, se schimă modul în care percepem lumea și pe noi înșine, devenind în același timp, mai ancorați în prezent.
„Fii recunoscător pentru ceea ce ai, vei ajunge să ai mai mult. Dacă te concentrezi pe ceea ce nu ai, nu vei avea niciodată suficient.”
Oprah Winfrey
Cum putem practica recunoștința în viața de zi cu zi?
- Jurnalul recunoștinței, în care să scriem în fiecare zi între 3-5 lucruri pentru care suntem recunoscători;
- Aprecierea de sine, adică să ne vorbim mai frumos, să fim mai blânzi și mai empatici cu noi înșine;
- Aprecierea celorlalți, să le mulțumim celorlalți mai des, să fim recunoscători pentru faptul că există în viața noastră și să apreciem eforturile lor;
- Starea de prezență, să devenim mai conștienți de momentul prezent, să apreciem chiar și lucrurile mărunte cum ar fi soarele, ploaia, mirosul cafelei de dimineață.
Robert Emmons, un cunoscut specialist în sănătate mintală, a efectuat mai multe studii despre stres și sănătate, care au indicat că recunoștința eliberează în mod eficient hormonii de stres și crește emoțiile pozitive precum fericirea. Angajamentul față de practica zilnică a recunoștinței reduce o serie de emoții negative și este o detoxifiere naturală a stresului pentru minte și corp.
”Recunoștința este un antidepresiv natural. Efectele recunoștinței, atunci când sunt practicate zilnic, pot fi aproape la fel de puternice ca și medicamentele. Aceasta generează o senzație de fericire și mulțumire de lungă durată.”
Emily Fletcher
Cultivarea recunoștinței se face treptat, asemenea plantării unei semințe. Dacă o îngrijim și o udăm zilnic, va crește și va încolți. La fel și recunoștința. Dacă o încorporăm în rutina noastră zilnică, vom vedea beneficiile fără întârziere!